8 definiții pentru codruț

codrúț sm [At: JARNÎK – BÎRSEANU, D. 290 / Pl: ~i / E: codru + -uț] (Șhp) 1-4 Codruleț (1-4).

CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. -uț.

CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. -uț.

CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț (1). Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule? EMINESCU, O. I 123. M-oi duce... În codruțul cu copaci Și cu lunci pline cu fagi; În codruțul cu izvoare Și cu mândre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.

codrúț (co-druț) s. m., pl. codrúți

codrúț s. m. (sil. -druț), pl. codrúți


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: codruț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codruț codruțul
plural codruți codruții
genitiv-dativ singular codruț codruțului
plural codruți codruților
vocativ singular codruțule, codruțe
plural codruților

codruț

  • 1. Codruleț.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: codruleț 2 exemple
    exemple
    • Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule? EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • M-oi duce... În codruțul cu copaci Și cu lunci pline cu fagi; În codruțul cu izvoare Și cu mândre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • codru + sufix -uț.
    surse: DEX '09