CODEINĂ s. f. Alcaloid extras din opiu utilizat ca analgezic și calmant al tusei. – Din fr. codéine.

codeină sf [At: DA / P: ~de-i~ / Pl: ~ne / E: fr codéine] Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei.

* CODEINĂ sf. ☠ Alcaloid extras din opiu; întrebuințat în doză mică pentru a calma tusea, etc. [fr.].

CODEINĂ s. f. Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din fr. codéine.

CODEINĂ s. f. Substanță extrasă din morfină, care se întrebuințează ca medicament calmant al tusei.

CODEINĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac].

CODEINĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr. codéine)

CODEINĂ f. Alcaloid extras din opiu și folosit ca medicament contra tusei. [Sil. -de-i-] /<fr. codeine

codeină f. substanță extrasă din opiu și întrebuințată (în doză mică) ca un calmant.

*codeínă f., pl. e (d. vgr. kóde, kódeia, cápsulă de mac). V. diacod). Chim. Un alcaloid veninos descoperit de Robiquet în opiŭ la 1832.

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

CODEINĂ s. (FARM.) metilmorfină.