CODEINĂ s. f. Alcaloid extras din opiu utilizat ca analgezic și calmant al tusei. – Din fr. codéine.

codeină sf [At: DA / P: ~de-i~ / Pl: ~ne / E: fr codéine] Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei.

* CODEINĂ sf. ☠ Alcaloid extras din opiu; întrebuințat în doză mică pentru a calma tusea, etc. [fr.].

CODEINĂ s. f. Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din fr. codéine.

CODEINĂ s. f. Substanță extrasă din morfină, care se întrebuințează ca medicament calmant al tusei.

CODEINĂ s. f. Substanță extrasă din morfină și întrebuințată ca medicament calmant al tusei. – Fr. codeine.

CODEINĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac].

CODEINĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr. codéine)

CODEINĂ f. Alcaloid extras din opiu și folosit ca medicament contra tusei. [Sil. -de-i-] /<fr. codeine

codeină f. substanță extrasă din opiu și întrebuințată (în doză mică) ca un calmant.

*codeínă f., pl. e (d. vgr. kóde, kódeia, cápsulă de mac). V. diacod). Chim. Un alcaloid veninos descoperit de Robiquet în opiŭ la 1832.

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

codeină s. f., g.-d. art. codeinei

CODEINĂ s. (FARM.) metilmorfină.