9 definiții pentru codebitor

codebitór sm [At: HAMANGIU, C. C. 247 / V: (înv) ~re / Pl: ~i / E: fr codébiteur] 1-2 (Jur) Persoană fizică sau juridică ce, împreună cu altul sau alții, datorează creditorului mărfuri sau sume de bani Cf cocreditor.

codebitór s. m., pl. codebitóri

codebitór s. m., pl. codebitóri

CODEBITÓR, – OÁRE s.m. și f. Persoană care este datoare (cuiva) împreună cu alții. [Cf. fr. codébiteur].

CODEBITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care datorează o sumă împreună cu alții. (< fr. codébiteur)

CODEBITÓR ~i m. Fiecare dintre cei doi sau mai mulți debitori în raport unul față de celălalt. /<fr. codébiteur

*codebitór, -oáre adj. și s. (co- și debitor). Debitor împreună cu alțiĭ.

codebitoáre s. f., g.-d. art. codebitoárei; pl. codebitoáre

codebitoáre s. f., g.-d. art. codebitoárei; pl. codebitoáre

Intrare: codebitor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codebitor codebitorul
plural codebitori codebitorii
genitiv-dativ singular codebitor codebitorului
plural codebitori codebitorilor
vocativ singular
plural