9 definiții pentru codaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codáj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr codage] Codare.

CODÁJ, codaje, s. n. Codare. – Din fr. codage.

CODÁJ, codaje, s. n. Codare. – Din fr. codage.

CODÁJ s.n. Codare. [Cf. fr. codage].

CODÁJ s. n. codare. (< fr. codage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!codáj s. n., pl. codáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODAJ s. codare. (~ în telecomunicații.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CODÁJ (CODIFICÁRE, CODÁRE) s. n. (cf. fr. codage): operație de transformare a unui mesaj într-un șir de semnale susceptibile de a fi transmise printr-un mijloc de comunicare. Schema transmiterii informației este: individ transmițător – codaj – transmițător – receptor – decodaj – individ receptor. Un semn lingvistic nu poate dobândi semnificație decât dacă este inclus într-un lanț de semne: semnificația se dezvăluie numai atunci când dispunem de cel puțin două lanțuri-structuri diferite și de posibilitatea de a transforma unul din aceste sisteme de c. în alt sistem (un sistem reprezintă planul expresiei, iar celălalt planul conținutului).

Intrare: codaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codaj
  • codajul
  • codaju‑
plural
  • codaje
  • codajele
genitiv-dativ singular
  • codaj
  • codajului
plural
  • codaje
  • codajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codaj

  • surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: