8 definiții pentru codănel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codănél sm [At: HEM 2320 / Pl: ~ei / E: codan + -el] (Înv) Flăcău.

CODĂNÉL, codănei, s. m. (Rar) Copil mic; băiețaș. – Codan + suf. -el.

CODĂNÉL, codănei, s. m. (Rar) Copil mic; băiețaș. – Codan + suf. -el.

CODĂNÉL, codănei, s. m. (Rar) Copil mic, băiețaș. Jocul de-a baba-oarba... se joacă de copii mai mititei, adecă codănei, cum se zice. ISPIRESCU, la TDRG.

codănél, -eá și -ícă adj. și s., pl. eĭ, ele (d. codană, godană). Fam. Băĭat, fată de pe la 10-12 anĭ în sus: copiĭ codăneĭ, fete codănele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codănél (reg.) s. m., pl. codănéi, art. codănéii

codănél s. m., pl. codănéi, art. codănéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODĂNÉL s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

codănel s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.

Intrare: codănel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codănel
  • codănelul
  • codănelu‑
plural
  • codănei
  • codăneii
genitiv-dativ singular
  • codănel
  • codănelului
plural
  • codănei
  • codăneilor
vocativ singular
  • codănelule
  • codănele
plural
  • codăneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codănel

etimologie:

  • Codan + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09