9 definiții pentru cocuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocúță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: cocă3 + -uță] 1-2 (Șhp) Cocă (mică). 3-4 Fetiță.

COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.

COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.

COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cocă2. Ești mărișor, nu mai ești cocuță! GALAN, Z. R. 336.

cocuță f. 1. copil de fașă, prunc; 2. păpușă ce înfățișează un copil mic. [V. cocă].

cocúță f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat. cucutia, un fruct, cucutium, scufie; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap; ngr. kukútsi, sîmbure [REW, 2369]. V. coc 1, cocă 1, cocoț ș. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil pînă la un an.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocúță (fam.) s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe

cocúță s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCÚȚĂ s. v. copilă, fetiță.

cocuță s. v. COPILĂ. FETIȚĂ.

Intrare: cocuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocuță
  • cocuța
plural
  • cocuțe
  • cocuțele
genitiv-dativ singular
  • cocuțe
  • cocuței
plural
  • cocuțe
  • cocuțelor
vocativ singular
  • cocuță
  • cocuțo
plural
  • cocuțelor

cocuță

etimologie:

  • Cocă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98