4 definiții pentru cocreditor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cocreditór sm [At: HAMANGIU, C. C. 246 / V: (înv) ~re / Pl: ~i / E: it concreditore] Creditor părtaș cu alții la o pretenție Cf codebitor.
COCREDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Creditor împreună cu altcineva. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCREDITÓR, -OÁRE s. m. f. creditor împreună cu altcineva. (< co- + creditor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cocreditór s. m., pl. cocreditóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cocreditor
cocreditor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)