3 definiții pentru cocreator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cocreator, ~oare smf, a [At: DN3 / P: ~cre~a~ / Pl: ~i, ~oare / E: nct] 1-2 (Persoană) care creează (ceva) împreună cu altul.
COCREATOR, -OARE s.m. și f. Cel care creează (ceva) împreună cu un altul. [Pron. -cre-a-. / et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cocreator s. m., pl. cocreatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cocreator
cocreator substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cocreator, cocreatorisubstantiv masculin cocreatoare, cocreatoaresubstantiv feminin
- 1. Cel care creează (ceva) împreună cu un altul. DN
etimologie:
- DN