2 intrări

20 de definiții

coconíță sf vz cuconiță

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.

cuconiță sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~țe / E: cucoană + -iță] 1-2 (Șhp) Cucoană (6) (tânără).

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. (Și în forma coconiță sau prescurtat, familiar, coniță; pe cale de dispariție) Diminutiv al lui cucoană. 1. v. cucoană (1). Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. v. cucoană (2). Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... – începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Coniță-mare = cucoană-mare. Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. – Variante: coníță, coconíță s. f.

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe

CUCONÍȚĂ s. v. sticlete.

coconită f. cocoană tânără, titlu de onoare dat tinerelor fete de burghezi sau de nobili.

cúniță f., pl. e (pol. vechĭ kúnica, rus. kunica, jder, pele de jder, care servea ca monetă și cu care se plătea biru. P. acc., cp. cu goniță, vélniță ș. a. Bern. 1, 644). Vechĭ. Un bir pe vitele aduse la vărat în Moldova (cel de ĭarnă se numea văcărit): pogonărit și cunițe cîte opt potronicĭ de vită (Let. 2, 77). Un fel de văcărit înființat la 1748 de Grigore Ghica domnu Moldoveĭ (Șăĭn.). – Și cóniță (infl. de goniță saŭ de vsl. konica, ĭapă).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cuconiță
cuconiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconiță
  • cuconița
plural
  • cuconițe
  • cuconițele
genitiv-dativ singular
  • cuconițe
  • cuconiței
plural
  • cuconițe
  • cuconițelor
vocativ singular
plural
coconiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconiță
  • coconița
plural
  • coconițe
  • coconițele
genitiv-dativ singular
  • coconițe
  • coconiței
plural
  • coconițe
  • coconițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coniță
  • conița
plural
  • conițe
  • conițele
genitiv-dativ singular
  • conițe
  • coniței
plural
  • conițe
  • conițelor
vocativ singular
plural
Intrare: coconiță
coconiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.