coconar² sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~i / E: nct] (Iht; Olt) Soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus) Si: beldiță, berchiță, (Trs) lătăreață.

coconar¹ sm [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: cuc~, cucun~ / Pl: ~i / E: ngr ϰοϰονάςι] 1 Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2 (Lpl) Semințe comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1) Si: coconară.

COCONAR² sm. 🐟 = BELDIȚĂ.

COCONAR¹ sm. 🌿 Varietate de pin care crește prin sudul Italiei, în Grecia și în Asia Mică și ai cărui cucuruzi conțin niște semințe ovale și lungărețe, de forma coarnelor, cu gust de alune, numite „coconari” sau „coconare” (Pinus pinea) (🖼 1345) [ngr. κουκκουνάρι].

COCONAR, coconari, s. m. 1. Arbore din clasa coniferelor, înalt cam de 10-20 m, cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile ale coconarului, de formă ovală, cu gust de alune, întrebuințate pentru a aroma unele mîncări. Iahniile și plachiile, crapii umpluți cu stafide și coconari. C. PETRESCU, C. V. 77.

COCONAR ~i m. 1) Arbore tropical din familia coniferelor care are o coroană în formă de disc. 2) la pl. Semințele comestibile ale acestui arbore asemănătoare la gust cu alunele. /<ngr. kukunári

coconar m. un fel de pin (Pinus pinea). [Gr. mod. KUKUNÁRI]. ║ numele oltean al peștelui beldiță (cu corpul lungăreț].

coconár, V. cucunar.

cuconar sm vz coconar

cucunar sm vz coconar

cucunár m. (ngr. kukunári, -nára, fructu arboreluĭ numit kukunarĭá, rudă cu vgr. kókkalos, sîmbure de cucunar, kókkos, sîmbure, bobiță, și cu rom. cucuruz și cocă; turc. küknar). Un fel de brad mediteranian aĭ căruĭ cucurujĭ, foarte marĭ, se coc în anul al treilea (pinus pinea). Fructu luĭ, curățat orĭ nu, care se întrebuințează în bucătărie ca umplutură: curcan umplut cu stafide și cucunar (saŭ cucunarĭ). – În Munt. coconar.

coconar s. m., pl. coconari

coconar s. m., pl. coconari

coconar s. m., pl. coconari

coconar (coconari), s. m. – 1. Pin (Pinus pinea). – 2. Sămînță de pin. Ngr. ϰουϰουνάρι „pin”, ϰουϰϰουνάρα „con” (Cihac, II, 649; Meyer 211; Ronzevalle 154; Gáldi 166). – Der. coconară, s. f. (sămînță de pin).

COCONAR s. v. beldiță.

coconar s. v. BELDIȚĂ.