22 de definiții pentru cocoli gogoli (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocolí [At: CREANGĂ, GL. / V: ~călí, gogo~, gugulí / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentreu sărbătorile Paștilor (colaci, ouă, șuncă etc.)”] 1-2 vt (Reg) A frământa și a coace colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăța, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îmbrăca, a înfășură bine în haine groase, a înfofoli. Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, V. 156. 2. A îngriji (pe cineva) în mod exagerat; a răsfăța, a alinta, a cocoloși. V. menaja. Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. ♦ Refl. A se complăcea în alintări, a se răsfăța, a se alinta. Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. – Variantă: gogolí (SBIERA, P. 241) vb. IV.

A COCOLÍ ~ésc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a cocoloși; a încotoșmăna; a înfofoli. 2) (ființe) A îngriji peste măsură. /Orig. nec.

A SE COCOLÍ mă ~ésc intranz. pop. A se alinta peste măsură; a se răsfăța. /Orig. nec.

cocolì v. a răsfăța, a răsgăia: l’a cocolit așa de bine CR. [Termen din graiul copiilor, ca și variantele gogoli (Tr.) sau guguli (Moid.)].

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocolí (a ~) (a alinta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolésc, imperf. 3 sg. cocoleá; conj. prez. 3 să cocoleáscă

cocolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolésc, imperf. 3 sg. cocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOLÍ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

cocoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

COCOLI vb. a (se) alinta, a (se) răsfăța, a (se) răzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu o mai ~ atîta!)

arată toate definițiile

Intrare: cocoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoli
  • cocolire
  • cocolit
  • cocolitu‑
  • cocolind
  • cocolindu‑
singular plural
  • cocolește
  • cocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocolesc
(să)
  • cocolesc
  • cocoleam
  • cocolii
  • cocolisem
a II-a (tu)
  • cocolești
(să)
  • cocolești
  • cocoleai
  • cocoliși
  • cocoliseși
a III-a (el, ea)
  • cocolește
(să)
  • cocolească
  • cocolea
  • cocoli
  • cocolise
plural I (noi)
  • cocolim
(să)
  • cocolim
  • cocoleam
  • cocolirăm
  • cocoliserăm
  • cocolisem
a II-a (voi)
  • cocoliți
(să)
  • cocoliți
  • cocoleați
  • cocolirăți
  • cocoliserăți
  • cocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • cocolesc
(să)
  • cocolească
  • cocoleau
  • cocoli
  • cocoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gogoli
  • gogolire
  • gogolit
  • gogolitu‑
  • gogolind
  • gogolindu‑
singular plural
  • gogolește
  • gogoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gogolesc
(să)
  • gogolesc
  • gogoleam
  • gogolii
  • gogolisem
a II-a (tu)
  • gogolești
(să)
  • gogolești
  • gogoleai
  • gogoliși
  • gogoliseși
a III-a (el, ea)
  • gogolește
(să)
  • gogolească
  • gogolea
  • gogoli
  • gogolise
plural I (noi)
  • gogolim
(să)
  • gogolim
  • gogoleam
  • gogolirăm
  • gogoliserăm
  • gogolisem
a II-a (voi)
  • gogoliți
(să)
  • gogoliți
  • gogoleați
  • gogolirăți
  • gogoliserăți
  • gogoliseți
a III-a (ei, ele)
  • gogolesc
(să)
  • gogolească
  • gogoleau
  • gogoli
  • gogoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoli gogoli popular familiar

  • 1. A îmbrăca cu multe haine groase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încotoșmăna înfofoli un exemplu
    exemple
    • Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, V. 156.
      surse: DLRLC
  • 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta cocoloși răsfăța 3 exemple
    exemple
    • Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169.
      surse: DLRLC
    • Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179.
      surse: DLRLC
    • Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se complăcea în alintări; a se alinta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta un exemplu
      exemple
      • Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56.
        surse: DLRLC

etimologie: