24 de definiții pentru cocoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

cocoli [At: CREANGĂ, GL. / V: ~căli, gogo~, guguli / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentreu sărbătorile Paștilor (colaci, ouă, șuncă etc.)”] 1-2 vt (Reg) A frământa și a coace colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăța, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îmbrăca, a înfășură bine în haine groase, a înfofoli. Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, V. 156. 2. A îngriji (pe cineva) în mod exagerat; a răsfăța, a alinta, a cocoloși. V. menaja. Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. ♦ Refl. A se complăcea în alintări, a se răsfăța, a se alinta. Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. – Variantă: gogoli (SBIERA, P. 241) vb. IV.

A COCOLI ~esc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a cocoloși; a încotoșmăna; a înfofoli. 2) (ființe) A îngriji peste măsură. /Orig. nec.

A SE COCOLI mă ~esc intranz. pop. A se alinta peste măsură; a se răsfăța. /Orig. nec.

cocolì v. a răsfăța, a răsgăia: l’a cocolit așa de bine CR. [Termen din graiul copiilor, ca și variantele gogoli (Tr.) sau guguli (Moid.)].

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocoli (a ~) (a răsfăța) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, 3 sg. cocolește, imperf. 1 cocoleam; conj. prez. 1 sg. să cocolesc, 3 să cocolească

cocoli (a ~) (a alinta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 să cocolească

cocoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 sg. și pl. cocolească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCOLI vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

cocoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

COCOLI vb. a (se) alinta, a (se) răsfăța, a (se) răzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu o mai ~ atîta!)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi, 1925): „Șohan nu m-ai gogolit” (Papahagi, 1925: 227; Săcel). – Var. a lui cocoli „înfofoli” (Șăineanu, Scriban, MDA).

gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi 1925). – Din cocoloși.

Intrare: cocoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoli
  • cocolire
  • cocolit
  • cocolitu‑
  • cocolind
  • cocolindu‑
singular plural
  • cocolește
  • cocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocolesc
(să)
  • cocolesc
  • cocoleam
  • cocolii
  • cocolisem
a II-a (tu)
  • cocolești
(să)
  • cocolești
  • cocoleai
  • cocoliși
  • cocoliseși
a III-a (el, ea)
  • cocolește
(să)
  • cocolească
  • cocolea
  • cocoli
  • cocolise
plural I (noi)
  • cocolim
(să)
  • cocolim
  • cocoleam
  • cocolirăm
  • cocoliserăm
  • cocolisem
a II-a (voi)
  • cocoliți
(să)
  • cocoliți
  • cocoleați
  • cocolirăți
  • cocoliserăți
  • cocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • cocolesc
(să)
  • cocolească
  • cocoleau
  • cocoli
  • cocoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gogoli
  • gogolire
  • gogolit
  • gogolitu‑
  • gogolind
  • gogolindu‑
singular plural
  • gogolește
  • gogoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gogolesc
(să)
  • gogolesc
  • gogoleam
  • gogolii
  • gogolisem
a II-a (tu)
  • gogolești
(să)
  • gogolești
  • gogoleai
  • gogoliși
  • gogoliseși
a III-a (el, ea)
  • gogolește
(să)
  • gogolească
  • gogolea
  • gogoli
  • gogolise
plural I (noi)
  • gogolim
(să)
  • gogolim
  • gogoleam
  • gogolirăm
  • gogoliserăm
  • gogolisem
a II-a (voi)
  • gogoliți
(să)
  • gogoliți
  • gogoleați
  • gogolirăți
  • gogoliserăți
  • gogoliseți
a III-a (ei, ele)
  • gogolesc
(să)
  • gogolească
  • gogoleau
  • gogoli
  • gogoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocoli, cocolescverb

popular familiar
  • 1. A îmbrăca cu multe haine groase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, V. 156. DLRLC
  • 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 169. DLRLC
    • format_quote Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. DLRLC
    • format_quote Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se complăcea în alintări; a se alinta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: alinta
      • format_quote Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.