cocoșneáță sf [At: JIPESCU, O. 106 / V: cocojn~, cocon~, coconi~ / Pl: ~ețe / E: pren cucoană (sau coconiță) și fâșneață] (Iuz; irn) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte.

COCOȘNEÁȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. – Contaminare între cocoană (sau coconiță) și fâșneață.

COCOȘNEÁȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ir.) Femeie cu pretenții, dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte. – Probabil contaminare între cocoană (sau coconiță) și fâșneață.

COCOȘNEÁȚĂ, cocoșnețe, s. f. (Ieșit din uz; ironic) Femeie ridicolă prin purtări, gesturi și îmbrăcăminte. Ce, stăpîna Chivei e o cocoșneață oarecare, să pornească la piață cu sluga după ea? PAS, L. 1 89. La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75.

cocoșneață f. fam. cocoană (ironic), mai ales dela țară. [Alterațiune din cocoană sub influența lui cocoși].

cocoșneáță f., pl. ețe (d. cocoană). Fam. Iron. Mitocancă care-șĭ dă aere de cocoană.

cocoșneáță s. f., g.-d. art. cocoșnéței; pl. cocoșnéțe

cocoșneáță s. f., g.-d. art. cocoșnéței; pl. cocoșnéțe