2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoșesc, ~ească a [At: MARIAN, Î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocoș + -esc] 5 De cocoș (1-2, 7, 11-12). 6-10 (Ca) al cocoșului (1-2, 7, 11-12).

COCOȘÉSC, -EÁSCĂ, cocoșești, adj. De cocoș (I), al cocoșului. – Cocoș + suf. -esc.

COCOȘÉSC, -EÁSCĂ, cocoșești, adj. De cocoș (I), al cocoșului. – Cocoș + suf. -esc.

cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește.

1) cocoșésc, -eáscă adj. Fam. De cocoș: neamu cocoșesc.

2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.

cocoșí [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șésc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoșésc adj. m., f. cocoșeáscă; pl. m. și f. cocoșéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoșí vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cocoși, cocoșesc v. r. a se grozăvi, a se fuduli.

Intrare: cocoșesc
cocoșesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoșesc
  • cocoșescul
  • cocoșescu‑
  • cocoșească
  • cocoșeasca
plural
  • cocoșești
  • cocoșeștii
  • cocoșești
  • cocoșeștile
genitiv-dativ singular
  • cocoșesc
  • cocoșescului
  • cocoșești
  • cocoșeștii
plural
  • cocoșești
  • cocoșeștilor
  • cocoșești
  • cocoșeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: cocoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoși
  • cocoșire
  • cocoșit
  • cocoșitu‑
  • cocoșind
  • cocoșindu‑
singular plural
  • cocoșește
  • cocoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșesc
  • cocoșeam
  • cocoșii
  • cocoșisem
a II-a (tu)
  • cocoșești
(să)
  • cocoșești
  • cocoșeai
  • cocoșiși
  • cocoșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoșește
(să)
  • cocoșească
  • cocoșea
  • cocoși
  • cocoșise
plural I (noi)
  • cocoșim
(să)
  • cocoșim
  • cocoșeam
  • cocoșirăm
  • cocoșiserăm
  • cocoșisem
a II-a (voi)
  • cocoșiți
(să)
  • cocoșiți
  • cocoșeați
  • cocoșirăți
  • cocoșiserăți
  • cocoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșească
  • cocoșeau
  • cocoși
  • cocoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoșesc

  • 1. De cocoș, al cocoșului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cocoș + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09