COCOȘEL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.^[1]

cocoșel sm [At: ECONOMIA, 105 / V: (Mol) cuc~ / Pl: ~ei / E: cocoș + -el] 1-10 (Șhp) Cocoș (1-2, 7, 22, 24) (tânăr sau mic). 11 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii (Adonis aestivalis). 12 (Ent; pop) ~-de-miazănoapte sau ~-de-miezul-nopții ori ~-de-noapte Greier (Gryllus). 13-14 Băiat sau tânăr bătăios, care se încaieră ușor. 15 Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (1). 16 (Pgn) Monedă de aur. 17 (Reg; lpl) Floricele de porumb. 18 (Pan) Bucată de hârtie îndoită în multe părți, astfel încât să semene cu un cocoș mic Și porumbel. 19 Cui care trece prin capătul osiei ca să-l țină Si: civie. 20 (Pfm) Penis. 21 (Reg; pfm) Mic aluat ce rămâne din facerea pâinii, căruia i se dau diferite forme și se coace în cuptor. 22 (Bot; reg) Ruscuț. (Adonis flammea). 23 (Bot; reg) Scaunul cucului (Dianthus giganteus). 24 (Bot; reg; lpl) Măseaua-ciutei (Erythroimm dens-cauis). 25 (Bot; reg; lpl) Ghiocei-bogați. 26 (Bot; reg; lpl) Porumbei. 27 (Lpl) Dediței. 28 (Bot; reg; lpl) Garofiță-de-grădină (Dianthus bartatus). 29 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Floarea-cucului. 30 (Bot; reg; îc) ~ roșu Garofiță (Dianthus carthusianorum). 31 (Bot; reg; îc) ~-turcesc (Silene antiloparum). 32 (Bot; reg; îc) ~ei-ungurești Sovârf (Origanum vulgare).

CHIMEN sbst. 🌿 1 Plantă cu flori albe sau roșiatice, ale cărei fructe, niște semințe lungărețe și încovoiate, se întrebuințează, ca mirodenie, la prepararea brînzei, a cornurilor cu sare, a unui rachiu dulce. etc. (Carum carvi) (🖼 1111) ¶ 2 = CORIANDRU ¶ 3 CHIMEN-CÎINESC = COCOȘEI-DE-CÎMP ¶ 4 CHIMEN-DULCE = MOLURĂ ¶ 5 CHIMEN-NEGRU = NEGRILICĂ [ngr. κύμινου].

COCOȘ, Mold. CUCOȘ sm. 1 🐦 Bărbătușul găinii (Gallus domesticus) (🖼 1348): începu să cînte ca cocoșul ca să vestească că se apropie ziua (ODOB.); la cîntatul ~ilor, timpul nopții cînd cîntă cocoșii; basmul cu ~ul roșu, poveste pentru copii mici în care e vorba de un cocoș, mîncat de o vulpe, care la rîndu-i e mîncată de un ogar, etc., și în care toate peripețiile se înșiră, repetîndu-se povestea de la început; F: în această casă cîntă găina, nu ~ul, în casa aceasta poruncește femeia, iar bărbatul se supune voinței ei ¶ 2 🐦 COCOȘ-DE-PĂDURE sau COCOȘ-DE-CÎMP, pasăre de mărimea unui cocoș, cu capul și spinarea de coloare albastră, cu ciocul negru, care trăește prin munți (Tetrao tetrix) (🖼 1349) ¶ 3 🐦 COCOȘ-DE-MUNTE, COCOȘ-DE-SIHLĂ, COCOȘ-SĂLBATIC = GOTCAN ¶ 4 🐦 COADA-COCOȘULUI 👉 COADĂ; – CREASTA-COCOȘULUI 👉 CREASTĂ; – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEI-DE-CÎMP; – PICIORUL-COCOȘULUI¹ = FLOARE-BROȘTEASCĂ; PICIORUL-COCOȘULUI² = GĂLBENELE 1; - PICIORUL-COCOȘULUI³ = GĂLBENELE-DE-MUNTE; PICIORUL-COCOȘULUI⁴ = FLOARE-DE-LEAC²; – STRUNA-COCOȘULUI, mică plantă ierboasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori albe (Cerastium triviale) (🖼 1351) ¶ 5 ⚔️ Ciocănel de fier la o armă de foc, în care e înțepenită cremenea și care produce exploziunea capsei (🖼 1350): îi căzu pușca de pe umeri, ~ul se lovi de scară (și) umplutura se descărcă cu sgomot (NEGR.) ¶ 6 Cocoșel de hîrtie ¶ 7 pl. Mold. Trans. Băn. Floricele de porumb [vsl. kokošĭ „găină”].

COCOȘEL, Mold. CUCOȘEL sm. 1 dim. COCOȘ ¶ 2 F Drăguț, iubit (termen de alintare): m’aștepți de mult, ~ule? (CAR.) ¶ 3 🔧 Cuiul ce trece prin capătul osiei ¶ 4 Jucărie făcută din hîrtie îndoită, care seamănă întru cîtva cu un cocoș (🖼 1352) ¶ 5 🌿 COCOȘEL¹ (-VĂRATIC) sau COCOȘEI-DE-CÎMP, plantă ierboasă, cu flori roșii-cărămizii ce crește pe cîmp (Adonis aestivalis) (🖼 1354): -COCOȘEL² =RUȘCUȚĂ; -pl. COCOȘEI³ = MĂSEAUA-CIUTEI; – pl. COCOȘEI² = GHIOCEI-BOGAȚI; – pl. COCOȘEI⁴ = PORUMBEI ¶ 6 pl. Mold. 🍽 Floricele de porumb (👉 FLORICEA 2) ¶ 7 Bucov. 🍽 Mic aluat ce rămîne din facerea pîinii, care se coace în cuptor, dîndu- se diferite forme: dă întîiu cei covrigi și cocoșei la o parte (GRIG.).

cocoșel-de-câmp (plantă) s. m., pl. cocoșei-de-câmp, art. cocoșeii-de-câmp

cocoșel-de-câmp (plantă) s. m., pl. cocoșei-de-câmp, art. cocoșeii-de-câmp

cocoșel-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșei-de-câmp

ADONIS L. RUSCUȚĂ, COCOȘEI DE CÎMP, fam. Fianunculaccae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, cca 38 specii, erbacee. Flori hermafrodite, actinomorfe, roșii sau galbene, eu pînă la 20 petale. Frunze de mai multe ori fidate. Fructe formate din mai multe nucule monosperme.

Adonis aestivalis L., « Cocoșei de cîmp ». Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu pînă la 10 sepale glabre, galbene-roșietice, iar petalele plane, roșii-cărămizii, la bază cu macule negre. Frunze verzi-închis, de cîteva ori fidate, cu diviziunile liniare. Plantă anuală, înaltă pînă la 55 cm, cu tulpină dreaptă.

COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

COCOȘEL-DE-CÎMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-cîinesc, iarba-cocoșului.

Adonis – Dintre toți muritorii despre care vorbește mitologia greacă, Adonis este prezentat ca fiind mai frumos decît cel mai frumos dintre zei. Însăși Afrodita, zeița frumuseții, s-a îndrăgostit de el. Heine, în poezia Sărbătoare de primăvară (tradusă de Șt. O. Iosif), descrie durerea cumplită a fecioarelor la moartea lui Adonis. Numele lui Adonis a ajuns astfel, ca antonomază, termenul superlativ de comparație și de apreciere pentru înfățișarea fizică a unui bărbat. În poezia Fata craiului din cetini, Coșbuc folosește comparația: „lat-aci pe Făt-frumosul… El, un Adonis”. MIT.