cocoșește av [At: ȘEZ. I, 17/19 / V: (reg) cuc~ / E: cocoș + -ește] 1-5 În felul cocoșilor (1-2, 7, 11-12).

COCOȘEȘTE adv. în felul cocoșilor, ca cocoșii. O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250. Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23. – Variantă: cucoșește (CREANGĂ, P. 294) adv.

COCOȘEȘTE adv. În felul cocoșilor; ca un cocoș. A cânta ~. /cocoș + suf. ~ește

cocoșéște adv. Ca cocoșu: o găină care cîntă cocoșește.

cocoșesc, ~ească a [At: MARIAN, Î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocoș + -esc] 5 De cocoș (1-2, 7, 11-12). 6-10 (Ca) al cocoșului (1-2, 7, 11-12).

cocoși [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șesc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

cucoșește av vz cocoșește

CUCOȘEȘTE adv. v. cocoșește.

cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește.

cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș].

2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.

cocoșește adv.

cocoși, cocoșesc v. r. a se grozăvi, a se fuduli.

cocoși s. pl. v. FLORICELE.

cocoșéște, adv. În felul cocoșilor: „Cântatul cocoșește al găinii e prevestitor de nenorociri” (Faiciuc, 2008: 387). – Din cocoș + suf. -ește (DEX, MDA).

cocoși vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.