2 intrări

19 definiții

cocoșéște av [At: ȘEZ. I, 17/19 / V: (reg) cuc~ / E: cocoș + -ește] 1-5 În felul cocoșilor (1-2, 7, 11-12).

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

COCOȘÉȘTE adv. în felul cocoșilor, ca cocoșii. O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250. Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23. – Variantă: cucoșéște (CREANGĂ, P. 294) adv.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor; ca un cocoș. A cânta ~. /cocoș + suf. ~ește

cocoșéște adv. Ca cocoșu: o găină care cîntă cocoșește.

cocoșésc, ~eáscă a [At: MARIAN, î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: ~éști / E: cocoș + -esc] 5 De cocoș (1-2, 7, 11-12). 6-10 (Ca) al cocoșului (1-2, 7, 11-12).

cocoșí [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șésc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșéște.

cocoșí vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.

cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește.

cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș].

2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cocoși, cocoșesc v. r. a se grozăvi, a se fuduli.

Intrare: cocoșește
cocoșește adverb
Surse flexiune: DOR
cucoșește adverb
Intrare: cocoși
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocoși cocoșire cocoșit cocoșind singular plural
cocoșește cocoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocoșesc (să) cocoșesc cocoșeam cocoșii cocoșisem
a II-a (tu) cocoșești (să) cocoșești cocoșeai cocoșiși cocoșiseși
a III-a (el, ea) cocoșește (să) cocoșească cocoșea cocoși cocoșise
plural I (noi) cocoșim (să) cocoșim cocoșeam cocoșirăm cocoșiserăm, cocoșisem*
a II-a (voi) cocoșiți (să) cocoșiți cocoșeați cocoșirăți cocoșiserăți, cocoșiseți*
a III-a (ei, ele) cocoșesc (să) cocoșească cocoșeau cocoși cocoșiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cocoșește cucoșește

  • 1. În felul cocoșilor, ca cocoșii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250.
      surse: DLRLC
    • Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoș + sufix -ește.
    surse: DEX '09 NODEX