2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoșéște av [At: ȘEZ. I, 17/19 / V: (reg) cuc~ / E: cocoș + -ește] 1-5 În felul cocoșilor (1-2, 7, 11-12).

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

COCOȘÉȘTE adv. în felul cocoșilor, ca cocoșii. O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250. Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23. – Variantă: cucoșéște (CREANGĂ, P. 294) adv.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor; ca un cocoș. A cânta ~. /cocoș + suf. ~ește

cocoșéște adv. Ca cocoșu: o găină care cîntă cocoșește.

cocoșesc, ~ească a [At: MARIAN, Î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocoș + -esc] 5 De cocoș (1-2, 7, 11-12). 6-10 (Ca) al cocoșului (1-2, 7, 11-12).

cocoșí [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șésc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

cucoșește av vz cocoșește

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșéște.

cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește.

cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș].

2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoșí vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cocoși, cocoșesc v. r. a se grozăvi, a se fuduli.

Intrare: cocoșește
cocoșește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cocoșește
cucoșește adverb
adverb (I8)
  • cucoșește
Intrare: cocoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoși
  • cocoșire
  • cocoșit
  • cocoșitu‑
  • cocoșind
  • cocoșindu‑
singular plural
  • cocoșește
  • cocoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșesc
  • cocoșeam
  • cocoșii
  • cocoșisem
a II-a (tu)
  • cocoșești
(să)
  • cocoșești
  • cocoșeai
  • cocoșiși
  • cocoșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoșește
(să)
  • cocoșească
  • cocoșea
  • cocoși
  • cocoșise
plural I (noi)
  • cocoșim
(să)
  • cocoșim
  • cocoșeam
  • cocoșirăm
  • cocoșiserăm
  • cocoșisem
a II-a (voi)
  • cocoșiți
(să)
  • cocoșiți
  • cocoșeați
  • cocoșirăți
  • cocoșiserăți
  • cocoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșească
  • cocoșeau
  • cocoși
  • cocoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoșește cucoșește

  • 1. În felul cocoșilor, ca cocoșii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250.
      surse: DLRLC
    • Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoș + sufix -ește.
    surse: DEX '09 NODEX