cocoșat², ~ă [At: (a. 1705) GCR I, 350 / V: cuc~ / Pl: ~ați, ~e / E: cocoșa] 1-2 smf, a (Persoană) care are cocoașă Si: ghebos. 3 a (D. bou, vacă, cal) Cu greabănul curbat Si: grebănos. 4 a Încovoiat. 5 a (Fam; șîe ~ de bătaie) Bătut tare.

cocoșát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocoșa] 1 Gheboșare. 2-3 Cocoșare (2-3).

COCOȘÁT, -Ă, cocoșați,-te, adj. Care are o cocoașă (1); ghebos, gîrbovit. Lingurarul venise gîrbovit, cocoșat. PAS, Z. I 162. O umbră de om, un bătrîn... slab și pipirnicit și cocoșat. ISPIRESCU, L. 101. ◊ (Substantivat) Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare. SLAVICI, O. I 189.

cocoșat a. 1. care are o cocoașă; 2. fig. încovoiat: cocoșat de bătrânețe.

cocoșát, -ă adj. (d. cocoașe). Vest. Ghebos.

cocoșát adj. m., s. m., pl. cocoșáți; adj. f., s. f. cocoșátă, pl. cocoșáte

cocoșát adj. m., s. m., pl. cocoșáți; f. sg. cocoșátă, pl. cocoșáte

COCOȘÁT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. v. adus.

COCOȘAT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.)

NOTOCACTUS (K. Schum.) Berger emend. Bckbg., CACTUS COCOȘAT, fam. Cactaceae. Gen originar din America de S, cca 26 specii, cactuși globuloși sau columnari, cu muchii divizate și spini. Flori (galbene, cu stigmat roșu) pubescente, îm vîrful (creștetul) plantei.