cocârjat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjat², ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit¹ (3).

cocârjat a. recurbat: nas cocârjat OD. [Compromis între coacă și cârjă, lit. îndoit în formă de cârjă].

cocărja v vz cocârja

cocârda v vz cocârja

cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.

COCÎRJÁT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjít, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrját, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.

COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.

COCÎRJÍT, -Ă adj. v. cocîrjat.

ÎNCOCÎRJÁT, -Ă adj. v. cocîrjat.

A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.

!cocârjá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjeáză, 1 pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3 să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-se