cocârjat², ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit¹ (3).

cocârjat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjat a. recurbat: nas cocârjat OD. [Compromis între coacă și cârjă, lit. îndoit în formă de cârjă].

cocărja v vz cocârja

cocârda v vz cocârja

cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÎRJA, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrji vb. IV.

COCÎRJAT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjit, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrjat, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.

COCÎRJI vb. IV v. cocîrja.

COCÎRJIT, -Ă adj. v. cocîrjat.

ÎNCOCÎRJAT, -Ă adj. v. cocîrjat.

A SE COCÂRJA mă ~ez intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

A COCÂRJA ~ez tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.

cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cocârjez, 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 1 sg. să mă cocârjez, 3 să se cocârjeze; imper. 2 sg. afirm. cocârjează-te; ger. cocârjându-mă

!cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 3 să se cocârjeze; ger. cocârjându-se

cocârja vb., ind. prez. 1 sg. cocârjez, 3 sg. și pl. cocârjează, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjeze; ger. cocârjând

cocîrja (-jesc, -it), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.

COCÂRJAT adj. 1. v. adus. 2. v. coroiat.

COCÂRJA vb. v. gârbovi.

COCÎRJA vb. a se cocoșa, a se gheboșa. a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.)

COCÎRJAT adj. 1. adus, aplecat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Are spinarea ~.) 2. acvilin, adus, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

cocârját, -ă, cocârjați, -te, adj. (reg.) Îndoit, încovoiat. – Din cocârja.

cocârjá, cocârjesc, v.r. (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).

cocârja, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).