cocârță¹ sf [At: CV, 1950, nr. 4, 39 / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 (Iht) Pește mic și foarte sprinten, care trăiește în apele Argeșului și Târgului nedefinit mai îndeaproape. 2 Vierme mare care trăiește prin gunoaie. 3 Nume dat în batjocură oilor mici, care umblă alături de turmă.

cocârță (cocârtiță) f. mâncare ciobănească din caș dulce amestecat cu zer. [Tras din cocă].

cocîrță f., pl. e (ung.?). Jintuĭală saŭ jintiță acră, care e mîncarea obișnuită a cĭobanilor (R. S. GrS. 6, 58). Vs. Mĭere stoarsă înainte de a fi ĭeșit trîntoriĭ din alveole, strecurată și apoĭ feartă. (E un fel de zeamă pe care țăraniĭ o mănîncă cu mămăligă saŭ cu pîne).

cocârță s.f. (reg.) cocârtiță (v.).

COCÎRȚĂ, b. (Buc); Cocîlțea (ib.), < subst., o mîncare ciobănească (Enc.).