opțiuni
warning
Forma cocâlti este o variantă a lui pocâlti.
  • info

10 definiții pentru pocâlti

Explicative DEX

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

pocâlti vir [At: LM / Pzi: ~tesc / E: nct] (Îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi și a-și pierde puterea din cauza alimentației insuficiente.

cocâlti v vz pocâlti

POCÎLTI, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.

cocîltésc, V. pocîltesc.

pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.

Ortografice DOOM

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pocâltesc, 3 sg. se pocâltește, imperf. 1 sg. mă pocălteam; conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2 sg. afirm. pocăltește-te; ger. pocăltindu-mă

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltește, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească

pocâlti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocâltesc, imperf. 3 sg. pocâltea; conj. prez. 3 sg. și pl. pocâltească

Etimologice

pocîlti (pocîltesc, pocîltit), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).

Intrare: pocâlti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocâlti
  • pocâltire
  • pocâltit
  • pocâltitu‑
  • pocâltind
  • pocâltindu‑
 singular plural
  • pocâltește
  • pocâltiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltesc
  • pocâlteam
  • pocâltii
  • pocâltisem
a II-a (tu)
  • pocâltești
 (să)
  • pocâltești
  • pocâlteai
  • pocâltiși
  • pocâltiseși
a III-a (el, ea)
  • pocâltește
 (să)
  • pocâltească
  • pocâltea
  • pocâlti
  • pocâltise
plural I (noi)
  • pocâltim
 (să)
  • pocâltim
  • pocâlteam
  • pocâltirăm
  • pocâltiserăm
  • pocâltisem
a II-a (voi)
  • pocâltiți
 (să)
  • pocâltiți
  • pocâlteați
  • pocâltirăți
  • pocâltiserăți
  • pocâltiseți
a III-a (ei, ele)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltească
  • pocâlteau
  • pocâltiră
  • pocâltiseră
cocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocâlti, pocâltescverb

  • 1. învechit regional A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.