opțiuni
  • info

16 definiții pentru cobuz

din care

Explicative DEX

COBUZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.

COBUZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.

cobuz sn [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: (înv) căb~, copuz / S și: copus / Pl: ~e, ~uri / E: tc kopuz cf cobză, coboz] (Muz; înv) 1-2 Specie de fluier sau de caval Si: căpuș, căput, căpuț, topuz. 3 Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta.

‡ COBUZ (pl. -ze) sn. 🎼 Instrument cu coarde, de forma unei cobze: cînta în ~ faptele oamenilor viteji (N.-COST.) [tăt.].

COBUZ, cobuze, s. n. (Învechit) Un fel de fluier sau caval. Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. Merge el cîntînd, Din cobuz sunînd, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62.

COBUZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu cobza. /<turc. copuz, cobuz

cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. [Tătar KOBUZ, ghitară în formă de pară (v. cobză)].

cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c’o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.

copuz sn vz cobuz

cupus sn vz cobuz

topuz2 sn vz cobuz

copúz, V. cobuz.

Ortografice DOOM

cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze

cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze

cobuz s. n., pl. cobuze

Jargon

kobuz (cobuz), instrument cu coarde ciupite, asemănător [al-]’ûd*-ului, construit dintr-o singură piesă de lemn. Este răspândit în lumea musulmană (până în Madagascar și Malaysia); este cunoscut și sub numele de gopuz, kobyz, în Asia Centrală, unde este reprezentat în arta veche. Cobza* românească se leagă, cel puțin prin etimologia cuv., de k.

Regionalisme / arhaisme

cupus, cupuse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz.

Intrare: cobuz
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobuz
  • cobuzul
  • cobuzu‑
plural
  • cobuze
  • cobuzele
genitiv-dativ singular
  • cobuz
  • cobuzului
plural
  • cobuze
  • cobuzelor
vocativ singular —
plural —
copuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cupus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobuz, cobuzesubstantiv neutru

  • 1. Specie de fluier sau de caval. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. DLRLC
    • format_quote Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. DLRLC
    • format_quote Merge el cîntînd, Din cobuz sunînd, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62. DLRLC
  • 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.