11 definiții pentru cobur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobúr [At: DOC. (1787), ap. ȘIO II / V: cub~, cumb~, chiob~ / Pl: ~i, (rar) ~ure, ~uri / E: tc kubur, ucr, bg кубур, srb kúbur] (Munt; Mol; îvp) 1 sm Toc pentru pistoale atârnat de șa. 2 sn Haină bărbătească purtată odinioară de boieri.

COBÚR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, pentru pistol și hrana călărețului. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.

COBÚR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.

COBÚR, coburi, s. m. (Popular) Toc sau săculeț de piele atîrnat la șa, în care se poartă de obicei revolverul sau pistolul. Beizade Alecu își scutură fruntea... și strecură în coburul din stingă scrisoarea castelanului. SADOVEANU, Z. C. 19. Bucătarul... a încercat... să ne ucidă cu baltagul cela de la coburii cămilei. VISSARION, B. 122. Cel mai mic frate... merse într-o zi călare la bilei, îmbrăcat în alb și cu pistoale la cobur. I. IONESCU, M. 248.

COBÚR ~i m. pop. Toc de piele în care se poartă revolverul sau pistolul. /<turc. kubur, ucr., bulg. kobur

cobur n. toc de pistoale ce se atârnă de șea. [Turc. KUBUR].

cobúr m. și (vechĭ) cubúr m. (turc. kubúr, toc, învălitoare; ngr. kubúri, alb. sîrb. kobúre, bg. kobur). Pl. Desagĭ micĭ de pele care se pun înaintea șeleĭ și în care călărețiĭ țin mîncare și alte lucrurĭ: a lua mîncare la (saŭ în) coburĭ. V. cĭochină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cobúr (toc de piele) (pop.) s. m., pl. cobúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobúr, cobúri, s.m. (reg., înv.) 1. toc de piele pentru pistol, atârnat la șaua calului. 2. haină bărbătească purtată odinioară de boieri.

Intrare: cobur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobur
  • coburul
  • coburu‑
plural
  • coburi
  • coburii
genitiv-dativ singular
  • cobur
  • coburului
plural
  • coburi
  • coburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cobur

  • 1. popular Toc de piele atârnat de șa, pentru pistol și hrana călărețului.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Beizade Alecu își scutură fruntea... și strecură în coburul din stînga scrisoarea castelanului. SADOVEANU, Z. C. 19.
      surse: DLRLC
    • Bucătarul... a încercat... să ne ucidă cu baltagul cela de la coburii cămilei. VISSARION, B. 122.
      surse: DLRLC
    • Cel mai mic frate... merse într-o zi călare la bîlci, îmbrăcat în alb și cu pistoale la cobur. I. IONESCU, M. 248.
      surse: DLRLC

etimologie: