5 definiții pentru cobalta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobalta vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafața unui obiect metalic.

COBALTÁ, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

COBALTÁ, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

COBALTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [< cobalt + -a].

COBALTÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cobaltá vb., ind. prez. 1 sg. cobaltéz, 3 sg. și pl. cobalteáză

Intrare: cobalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobalta
  • cobaltare
  • cobaltat
  • cobaltatu‑
  • cobaltând
  • cobaltându‑
singular plural
  • cobaltea
  • cobaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobaltez
(să)
  • cobaltez
  • cobaltam
  • cobaltai
  • cobaltasem
a II-a (tu)
  • cobaltezi
(să)
  • cobaltezi
  • cobaltai
  • cobaltași
  • cobaltaseși
a III-a (el, ea)
  • cobaltea
(să)
  • cobalteze
  • cobalta
  • cobaltă
  • cobaltase
plural I (noi)
  • cobaltăm
(să)
  • cobaltăm
  • cobaltam
  • cobaltarăm
  • cobaltaserăm
  • cobaltasem
a II-a (voi)
  • cobaltați
(să)
  • cobaltați
  • cobaltați
  • cobaltarăți
  • cobaltaserăți
  • cobaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • cobaltea
(să)
  • cobalteze
  • cobaltau
  • cobalta
  • cobaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)