2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBÂRLUÍ, cobârluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cotrobăi, a scotoci într-o vizuină, într-un loc ascuns. – Magh. kóborol.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBÂRLUÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cobîrlui vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Intrare: cobârluit
cobârluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobârluit
  • cobârluitul
  • cobârluitu‑
  • cobârlui
  • cobârluita
plural
  • cobârluiți
  • cobârluiții
  • cobârluite
  • cobârluitele
genitiv-dativ singular
  • cobârluit
  • cobârluitului
  • cobârluite
  • cobârluitei
plural
  • cobârluiți
  • cobârluiților
  • cobârluite
  • cobârluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cobârlui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobârlui
  • cobârluire
  • cobârluit
  • cobârluitu‑
  • cobârluind
  • cobârluindu‑
singular plural
  • cobârluiește
  • cobârluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobârluiesc
(să)
  • cobârluiesc
  • cobârluiam
  • cobârluii
  • cobârluisem
a II-a (tu)
  • cobârluiești
(să)
  • cobârluiești
  • cobârluiai
  • cobârluiși
  • cobârluiseși
a III-a (el, ea)
  • cobârluiește
(să)
  • cobârluiască
  • cobârluia
  • cobârlui
  • cobârluise
plural I (noi)
  • cobârluim
(să)
  • cobârluim
  • cobârluiam
  • cobârluirăm
  • cobârluiserăm
  • cobârluisem
a II-a (voi)
  • cobârluiți
(să)
  • cobârluiți
  • cobârluiați
  • cobârluirăți
  • cobârluiserăți
  • cobârluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cobârluiesc
(să)
  • cobârluiască
  • cobârluiau
  • cobârlui
  • cobârluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)