2 intrări

3 definiții

COBÂRLUÍ, cobârluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cotrobăi, a scotoci într-o vizuină, într-un loc ascuns. – Magh. kóborol.

COBÂRLUÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cobîrluí vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Intrare: cobârlui
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobârlui cobârluire cobârluit cobârluind singular plural
cobârluiește cobârluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobârluiesc (să) cobârluiesc cobârluiam cobârluii cobârluisem
a II-a (tu) cobârluiești (să) cobârluiești cobârluiai cobârluiși cobârluiseși
a III-a (el, ea) cobârluiește (să) cobârluiască cobârluia cobârlui cobârluise
plural I (noi) cobârluim (să) cobârluim cobârluiam cobârluirăm cobârluiserăm, cobârluisem*
a II-a (voi) cobârluiți (să) cobârluiți cobârluiați cobârluirăți cobârluiserăți, cobârluiseți*
a III-a (ei, ele) cobârluiesc (să) cobârluiască cobârluiau cobârlui cobârluiseră
Intrare: cobârluire
cobârluire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobârluire cobârluirea
plural cobârluiri cobârluirile
genitiv-dativ singular cobârluiri cobârluirii
plural cobârluiri cobârluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)