2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobî́lțăĭ, a v. tr. (d. cobîlț). Nord. Hîltîcîĭ. V. refl. Apa se cobîlțăĭe în garafă.

Intrare: cobâlțăire
cobâlțăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâlțăire
  • cobâlțăirea
plural
  • cobâlțăiri
  • cobâlțăirile
genitiv-dativ singular
  • cobâlțăiri
  • cobâlțăirii
plural
  • cobâlțăiri
  • cobâlțăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobâlțăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobâlțăi
  • cobâlțăire
  • cobâlțăit
  • cobâlțăitu‑
  • cobâlțăind
  • cobâlțăindu‑
singular plural
  • cobâlțăie
  • cobâlțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobâlțăi
(să)
  • cobâlțăi
  • cobâlțăiam
  • cobâlțăii
  • cobâlțăisem
a II-a (tu)
  • cobâlțăi
(să)
  • cobâlțăi
  • cobâlțăiai
  • cobâlțăiși
  • cobâlțăiseși
a III-a (el, ea)
  • cobâlțăie
(să)
  • cobâlțăie
  • cobâlțăia
  • cobâlțăi
  • cobâlțăise
plural I (noi)
  • cobâlțăim
(să)
  • cobâlțăim
  • cobâlțăiam
  • cobâlțăirăm
  • cobâlțăiserăm
  • cobâlțăisem
a II-a (voi)
  • cobâlțăiți
(să)
  • cobâlțăiți
  • cobâlțăiați
  • cobâlțăirăți
  • cobâlțăiserăți
  • cobâlțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cobâlțăie
(să)
  • cobâlțăie
  • cobâlțăiau
  • cobâlțăi
  • cobâlțăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)