O definiție pentru cobâlțăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cobîlțăĭ, a -í v. tr. (d. cobîlț). Nord. Hîltîcîĭ. V. refl. Apa se cobîlțăĭe în garafă.
Intrare: cobâlțăire
cobâlțăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||