2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobâlțâít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cobâlțâi] (Reg) 1-2 Cobâlțâire (1-2).

cobâlțâí vtr [At: H. X 581 / V: -~băl~, ~țuí, ~baltí, ~băltí, ~bălțí / Pzi: ~ésc, ~ấlțâi / E: vsl колѣбатн] (Reg) 1-2 A (se) agita un lichid într-un vas (închis). 3-4 A (se) clătina (cu putere).

COBÎLȚÎÍ, cobîlțîiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura. Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.

COBÂLȚÂÍ, pers. 3 cobâlțâie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgâlțâi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBÂLȚÂÍ vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.

cobîlțîi vb. v. AGITA. CLĂTINA. SCUTURA. ZGUDUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură.

Intrare: cobâlțâit
cobâlțâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitul
  • cobâlțâitu‑
plural
  • cobâlțâituri
  • cobâlțâiturile
genitiv-dativ singular
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitului
plural
  • cobâlțâituri
  • cobâlțâiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobâlțâi
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobâlțâi
  • cobâlțâire
  • cobâlțâit
  • cobâlțâitu‑
  • cobâlțâind
  • cobâlțâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâia
  • cobâlțâi
  • cobâlțâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobâlțâie
(să)
  • cobâlțâie
  • cobâlțâiau
  • cobâlțâi
  • cobâlțâiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cobâlțâi

  • 1. (Despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura.
    exemple
    • Clondirul... se cobîlțîia totdeauna sub brațul moșneagului. SADOVEANU, O. III 572.
      surse: DLRLC

etimologie: