14 definiții pentru coarbă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coárbă1 sf [At: RETEGANUL, TR. 16 / V: (rar) córbă / Pl: ~be / E: corb] 1 (Pop) Femela corbului Si: corboaică, corbiță. 2 (Pop) Femeie oacheșă. 3 (Rar) Țigancă. 4 (Reg) Iapă slabă.

coárbă2 sf [At: H III, 450 / Pl: ~be / E: ucr корба] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârtește. 3 (Îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănușă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă.

COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba.

COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba.

COÁRBĂ, coarbe, s. f. Manivelă (mai ales a unui sfredel); p. ext. sfredel al tîmplarului, al dulgherului etc. Tragi într-una de o coarbă, căruciorul merge și te duce. CAMILAR, N. II 92.

COÁRBĂ ~e f. Unealtă manuală cu ajutorul căreia se pune în mișcare de rotație un sfredel. [Sil. coar-bă] /<ucr. korba

coarbă (curbină) f. 1. unealtă de dulgher în formă de semicerc; 2. Mold. mânerul sucalei. [Cf. nemț. KURBEL].

coárbă (oa dift.) f., pl. e (rut. kórba, manivelă; pol. kurba, d. germ. kurbe, kurbel, care vine d. fr. courbe). Est. Manivelă. Un fel de sfredel curb care se ține cu o mînă și se învîrtește cu cea-laltă (draĭbăr).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coárbă s. f., g.-d. art. coárbei; pl. coárbe

coárbă s. f., g.-d. art. coárbei; pl. coárbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COÁRBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)

COARBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, suca(~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coárbă (coárbe), s. f.1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coárbă, coarbe, s.f. – (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan, 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).

coárbă, -e, s.f. – Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”).

Intrare: coarbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coarbă
  • coarba
plural
  • coarbe
  • coarbele
genitiv-dativ singular
  • coarbe
  • coarbei
plural
  • coarbe
  • coarbelor
vocativ singular
plural

coarbă

  • 1. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tragi într-una de o coarbă, căruciorul merge și te duce. CAMILAR, N. II 92.
      surse: DLRLC

etimologie: