coarbă² sf [At: H III, 450 / Pl: ~be / E: ucr корба] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârtește. 3 (Îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănușă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă.

coarbă¹ sf [At: RETEGANUL, TR. 16 / V: (rar) corbă / Pl: ~be / E: corb] 1 (Pop) Femela corbului Si: corboaică, corbiță. 2 (Pop) Femeie oacheșă. 3 (Rar) Țigancă. 4 (Reg) Iapă slabă.

COARBĂ² (pl. -be) sf. 🔧 1 Sfredel mare al dulgherului, în formă de semicerc, numit și „curbină” sau „sucală” (🖼 1326) ¶ 2 Mînerul sucalei de depănat; manivelă (în genere) [comp. germ. Kurbel].

COARBĂ¹ (pl. -be) sf. 🐦 Femeiușca corbului.

COARBĂ, coarbe, s. f. Manivelă (mai ales a unui sfredel); p. ext. sfredel al tîmplarului, al dulgherului etc. Tragi într-una de o coarbă, căruciorul merge și te duce. CAMILAR, N. II 92.

COARBĂ ~e f. Unealtă manuală cu ajutorul căreia se pune în mișcare de rotație un sfredel. [Sil. coar-bă] /<ucr. korba

coarbă (curbină) f. 1. unealtă de dulgher în formă de semicerc; 2. Mold. mânerul sucalei. [Cf. nemț. KURBEL].

coárbă (oa dift.) f., pl. e (rut. kórba, manivelă; pol. kurba, d. germ. kurbe, kurbel, care vine d. fr. courbe). Est. Manivelă. Un fel de sfredel curb care se ține cu o mînă și se învîrtește cu cea-laltă (draĭbăr).

coarbă (reg.) s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

coarbă s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

coarbă s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

coarbă (coarbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).

COARBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)

COARBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)

coárbă, coarbe, s.f. (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu, torcătoare, draivăr, sfordanci. – Din ucr. korba (Scriban, DER, DEX, MDA).

coarbă, coarbe, s.f. – (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan, 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).

coarbă, -e, s.f. – Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”).