COALESCENȚĂ s. f. (Chim.) Fenomen coloidal de reunire a picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence.

coalescent, ~ă a [At: DEX² / P: co-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coalescent] (Chm) Care prezintă coalescență.

coalescență sf [At: DEX² / P: co-a~ / Pl: ~țe / E: fr coalescene] (Chm) Contopire a picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie coloidală în picături sau particule mai mari.

COALESCENȚĂ s. f. (Chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence.

COALESCENT, -Ă adj. Care prezintă coalescență. [Pron. co-a-. / < fr. coalescent, cf. lat. coalescere – a se lipi].

COALESCENȚĂ s.f. Aderare a unor părți care erau divizate în mod natural sau accidental; strîngerea împreună a picăturilor dintr-o emulsie sau a particulelor dintr-o suspensie. [Pron. co-a-. / < fr. coalescence].

COALESCENT, -Ă adj. care prezintă coalescență. (< fr. coalescent)

COALESCENȚĂ s. f. 1. (biol.) concreștere, sudare a două organe învecinate. 2. strângere împreună a picăturilor dintr-o emulsie a particulelor dintr-o suspensie. 3. contracție a două sau mai multe elemente fonice într-unul singur. (< fr. coalescence)

coalescent (desp. co-a-) adj. m., pl. coalescenți; f. coalescentă, pl. coalescente

coalescență (desp. co-a-) s. f., g.-d. art. coalescenței

coalescent (co-a-) adj. m., pl. coalescenți; f. coalescentă, pl. coalescente

coalescență (co-a-) s. f., g.-d. art. coalescenței

coalescent adj. m. (sil. co-a-), pl. coalescenți; f. sg. coalescentă, pl. coalescente

coalescență s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coalescenței