coalescénță sf [At: DEX² / P: co-a~ / Pl: ~țe / E: fr coalescene] (Chm) Contopire a picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie coloidală în picături sau particule mai mari.

COALESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Fenomen coloidal de reunire a picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence.

COALESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence.

coalescénță (co-a-) s. f., g.-d. art. coalescénței

coalescénță s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coalescénței

COALESCÉNȚĂ s.f. Aderare a unor părți care erau divizate în mod natural sau accidental; strângerea împreună a picăturilor dintr-o emulsie sau a particulelor dintr-o suspensie. [Pron. co-a-. / < fr. coalescence].

COALESCÉNȚĂ s. f. 1. (biol.) concreștere, sudare a două organe învecinate. 2. strângere împreună a picăturilor dintr-o emulsie a particulelor dintr-o suspensie. 3. contracție a două sau mai multe elemente fonice într-unul singur. (< fr. coalescence)