5 definiții pentru coacervat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coacervat sn [At: LTR2 / P: co-a~ / Pl: ~e / E: fr coacervat] 1 Agregare reversibilă de particule coloidale care precede precipitarea unui fluid. 2 (Lpl) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme. 3 (Lsg) Individ care face parte din aceste forme microscopice.

COACERVÁT, coacervate, s. n. (La pl.) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme; (și la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervat.

COACERVÁT, coacervate, s. n. (La pl.) Forme de viață microscopice considerate ca făcând trecerea între substanțele organice și primele organisme; (și la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervat.

COACERVÁT s.n. (Biol.) Formație specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, născută din amestecul soluțiilor de albuminoide în compuși organici asemănători, reprezentând prima fază de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – grămădit].

COACERVÁT s. n. formație specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, prezentând fenomene de metabolism, de creștere și de înmulțire, formă intermediară între substanțele organice și primele organisme. (< fr. coacervat, lat. coacervatus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coacervát s. n. (sil. co-a-), pl. coacerváte

Intrare: coacervat
coacervat substantiv neutru
  • silabație: co-a-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacervat
  • coacervatul
  • coacervatu‑
plural
  • coacervate
  • coacervatele
genitiv-dativ singular
  • coacervat
  • coacervatului
plural
  • coacervate
  • coacervatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)