5 definiții pentru coacțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coacțiune sf [At: GHICA, S. 208 / P: co-ac~ / Pl: ~ni / E: fr coaction] 1-2 (Îvr) Constrângere vizând micșorarea sau anularea libertății de acțiune.

COACȚIÚNE s.f. Acțiune făcută împreună cu altcineva. [Pron. co-ac- / cf. it. coazione].

COACȚIÚNE s. f. acțiune făcută împreună cu altcineva. (< fr. coaction, lat. coactio)

*coacțiúne f. (lat. coáctio, -ónis. V. acțiune). Jur. Coercițiune, constrîngere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coacțiúne s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coacțiúnii; pl. coacțiúni

Intrare: coacțiune
coacțiune substantiv feminin
  • silabație: co-a-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacțiune
  • coacțiunea
plural
  • coacțiuni
  • coacțiunile
genitiv-dativ singular
  • coacțiuni
  • coacțiunii
plural
  • coacțiuni
  • coacțiunilor
vocativ singular
plural