2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coacționár, ~ă smf [At: DEX2 / P: co-ac-ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: co- + acționar] Persoană care posedă acțiuni împreună cu altcineva.

COACȚIONÁR, -Ă, coacționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) împreună cu altcineva. [Pr.: co-ac-ți-o-] – Co- + acționar.

COACȚIONÁR, -Ă, coacționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) împreună cu altcineva. [Pr.: co-ac-ți-o-] – Co- + acționar.

COACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care posedă acțiuni (II) împreună cu altcineva. (< co- + acționar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coacționár s. m., adj. m. (sil. co-a-), pl. coacționári; f. sg. coacționáră, pl. coacționáre

Intrare: coacționar (adj.)
coacționar adjectiv
  • silabație: co-a-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacționar
  • coacționarul
  • coacționaru‑
  • coacționa
  • coacționara
plural
  • coacționari
  • coacționarii
  • coacționare
  • coacționarele
genitiv-dativ singular
  • coacționar
  • coacționarului
  • coacționare
  • coacționarei
plural
  • coacționari
  • coacționarilor
  • coacționare
  • coacționarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coacționar (s.m.)
coacționar substantiv masculin
  • silabație: co-a-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coacționar
  • coacționarul
  • coacționaru‑
plural
  • coacționari
  • coacționarii
genitiv-dativ singular
  • coacționar
  • coacționarului
plural
  • coacționari
  • coacționarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)