16 definiții pentru coacăză

coácăză sf [At: ANON. CAR. / V: clo~, ~ze sfp, ~chiț sn, ~chiță / Pl: ~ze, (rar) ~zi / E: ns cf alb kokëzë] (Bot) 1 Coacăz (1). 2 (Șîs ~ de munte) Mic arbust cu tulpina foarte ramificată, cu frunze mici, rigide și cu flori mici, roșii și mirositoare, care crește pe munte (Bruckentalia spiculifolia). 3 (Șîf ~chiț, ~chiță; șîs ~sălbatică) Dârmoz (Viburnum lantana). 4 Fruct comestibil al coacăzului (1) în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini Si: (Buc) păltinele, (Mol) pomușoară, (Trs) dârmoz, drimoc, răzăchie, rizibei, strugur spinos, rozincin(a), strugurei(-roșii). 5 (Șîs ~ de munte) Merișoare. 6 (Îc) ~ ciorască Afină. 7 (Șîc ~ sălbatică, ~albă, ~ verde) Agriș. 8 Smirdar (Rhododendron kotschyi). 9 Afin (Vaccinus myrtillus). 10 (Îc) ~ neagră Coacăz (8) negru. 11 (Îf -ze) Cimișir (Buxus sempervivens). 12 (Îaf) Iarbă neagră (Calluna vulgaris). 13 (Lpl; îf -chezi) Ghimpe (Ruscus aculeatus).

COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. – Cf. alb. kokëzë.

COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. – Cf. alb. kokëzë.

COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. 1. Coacăz. Din fugă pusese mîna pe o cociorvă, o înălțase, și așa, printre tufe de lilieci și de coacăză,alerga spre dușman. SADOVEANU, O. III 504. 2. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de boabe mici roșii, galbere sau albe, dispuse în ciorchini; strugurei, (Mold.) pomușoară. – Pronunțat: coa-.

coácăză s. f., g.-d. art. coácăzei; pl. coácăze

coácăză s. f., g.-d. art. coácăzei; pl. coácăze

COÁCĂZĂ s. (BOT.) (reg.) dârmoz, drimoc, răzăchie, ribizli, rozinchină, strugurași (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinos, (Bucov.) păltinele (pl.), (Mold. și Bucov.) pomușoară. (Mănâncă ~e.)

COÁCĂZĂ s. v. coacăz-de-munte, merișor, smirdar.

coácăză (-ze), s. f.1. Fruct în formă de bobițe roșii cu gust acrișor, pomușoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz, Viburnum Lantana.Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobițelor sale rotunde și cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obținut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, Suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë „boabă”, care este același cuvînt lat. (Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Pușcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. și der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează.Der. coacăz, s. m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s. m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi „afină”, mag. kokojza, kokolyza „coacăză”, rut. gogodza.

COÁCĂZĂ ~e f. Fructul coacăzului. /Cuv. autoht.

coacăză f. poamă roșie și străvezie, uneori prin cultură galbenă sau albă. [Diminutiv dintr’un primitiv coacă, boabă (cf. it. coccola)].

coácăză (oa dift.) f., pl. e (dim. d. coacă, var din cocă 1. D. rom. vine bg. kokazi, afine; rut. gogodza, ung. kokojza și kokojca). Vest. Fruct de coacăz. – În nord coacăță, „fruct de dîrmoz”.

COACĂZĂ-SĂLBÁTICĂ s. v. agrișă


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COÁCĂZĂ s. (BOT.) (reg.) dîrmóz, drimóc, răzăchíe, ribízli, rozínchină, struguráși (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinós, (Bucov.) păltinéle (pl.), (Mold. și Bucov.) pomușoáră. (Mănîncă ~.)

coácăză s. v. COACĂZ-DE-MUNTE. MERIȘOR. SMIRDAR.

coacăză-sălbátică s. v. AGRIȘĂ.

Intrare: coacăză
coacăză substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coacăză coacăza
plural coacăze coacăzele
genitiv-dativ singular coacăze coacăzei
plural coacăze coacăzelor
vocativ singular
plural