dexonline

Caută în tot textul definițiilor ajutor

6 definiții pentru cnocauta knockouta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cnocauta vt [At: DEX² / P: ~ca-u~ / Pzi: ~téz / E: cnocaut] (Spt) A învinge adversarul prin cnocaut (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de hai
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)

sursa: MDN '00 (2000)
adăugată de raduborza
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

KNOCKOUTÁ, knockoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knockout. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.^[1] corectată

Corecturi: knocoutez -> knockoutez,... prin knokaut ->... prin knockout. — gall

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cnocautá vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautéz, 3 sg. și pl. cnocauteáză

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: cnocauta

cnocauta verb grupa I conjugarea a II-a

silabație: cnoc-au-

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cnocauta	cnocautare	cnocautat cnocautatu‑	cnocautând cnocautându‑	singular	plural
		(a) cnocauta	cnocautare	cnocautat cnocautatu‑	cnocautând cnocautându‑	cnocautează	cnocautați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cnocautez	(să) cnocautez	cnocautam	cnocautai	cnocautasem
	a II-a (tu)	cnocautezi	(să) cnocautezi	cnocautai	cnocautași	cnocautaseși
	a III-a (el, ea)	cnocautează	(să) cnocauteze	cnocauta	cnocaută	cnocautase
plural	I (noi)	cnocautăm	(să) cnocautăm	cnocautam	cnocautarăm	cnocautaserăm cnocautasem
	a II-a (voi)	cnocautați	(să) cnocautați	cnocautați	cnocautarăți	cnocautaserăți cnocautaseți
	a III-a (ei, ele)	cnocautează	(să) cnocauteze	cnocautau	cnocautară	cnocautaseră

knockouta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

pronunție: cnocauta

verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) knockouta	knockoutare	knockoutat knockoutatu‑	knockoutând knockoutându‑	singular	plural
		(a) knockouta	knockoutare	knockoutat knockoutatu‑	knockoutând knockoutându‑	knockoutează	knockoutați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	knockoutez	(să) knockoutez	knockoutam	knockoutai	knockoutasem
	a II-a (tu)	knockoutezi	(să) knockoutezi	knockoutai	knockoutași	knockoutaseși
	a III-a (el, ea)	knockoutează	(să) knockouteze	knockouta	knockoută	knockoutase
plural	I (noi)	knockoutăm	(să) knockoutăm	knockoutam	knockoutarăm	knockoutaserăm knockoutasem
	a II-a (voi)	knockoutați	(să) knockoutați	knockoutați	knockoutarăți	knockoutaserăți knockoutaseți
	a III-a (ei, ele)	knockoutează	(să) knockouteze	knockoutau	knockoutară	knockoutaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cnocauta knockouta

1. A-și învinge adversarul prin cnocaut.

surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

cnocaut

surse: DEX '09 DEX '98 DN