2 intrări

6 definiții

clupá vt [At: DEX2 / Pzi: ~péz / E: ger kluppieren] A măsura diametrele arborilor cu clupa (1).

CLUPÁ, clupez, vb. I. Tranz. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). – Cf. germ. Kluppieren.

CLUPÁ, clupez, vb. I. Tranz. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). – Cf. germ. Kluppieren.

clupá vb., ind. prez. 1 sg. clupéz, 3 sg. și pl. clupeáză

CLUPÁ vb. I. tr. A măsura diametrele arborilor, buștenilor etc. cu ajutorul clupei. [Cf. germ. kluppieren].

CLUPÁ vb. tr. a măsura diametrelor arborilor, buștenilor cu ajutorul clupei. (< germ. kluppieren)

Intrare: clupat
clupat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clupat clupatul clupa clupata
plural clupați clupații clupate clupatele
genitiv-dativ singular clupat clupatului clupate clupatei
plural clupați clupaților clupate clupatelor
vocativ singular
plural
Intrare: clupa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clupa clupare clupat clupând singular plural
clupea clupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clupez (să) clupez clupam clupai clupasem
a II-a (tu) clupezi (să) clupezi clupai clupași clupaseși
a III-a (el, ea) clupea (să) clupeze clupa clupă clupase
plural I (noi) clupăm (să) clupăm clupam cluparăm clupaserăm, clupasem*
a II-a (voi) clupați (să) clupați clupați cluparăți clupaserăți, clupaseți*
a III-a (ei, ele) clupea (să) clupeze clupau clupa clupaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)