CLUCER subst. < sl. ключдpя „chelar”, dregătorie veche. 1. Clucer, M., vornic (Sur XII); -escu, frecv., mold. -easa s. 2. Sub infl. cuv. cruce: Crucer/u și -escu, T. mold. (Tec I); -iu (Hur 129); -iul zis și Crucean (Tec I); -easa t. (Mus). 3. Din forma ung. kulcsár „pivnicer”: Culcer gen.; Colceriu, ard. (Tocilescu, Mat. folc. I); Colcer(iu) 1680 (Paș). V. și Cruce (Partea I).