cloață sf vz cloță

cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.

cloță sf [At: MARIAN, S.R. II, 44 / V: ~oață, (îrg) cluță / Pl: ~țe / E: srb klokati] (Reg) 1-3 Cloșcă (1, 11, 13). 4 (Fig) Proxenetă. 5 (Îf cloață) Speculant. 6 (Îaf) Șmecher.

cluță sf vz cloță

CLOȘCĂ (pl. -oști) sf. 1 🐦 Găină care clocește sau care are pui (🖼 1303); F fură cloșca de pe ouă, e un hoț șiret; Ⓟ: negustor de piei de ~, care face negoț cu lucruri de nimic, negustor numai cu numele ¶ 2 💫 Cloșca sau Cloșca cu pui, constelația pleiadelor, numită și „găinușă” sau „cloță” (🖼 1304): pe cînd ieșise cloșca pe cer, boierii intrau... în butcile lor (I.-GH.) ¶ 3 🏛 Cloșca cu pui, nume dat în de-obște tezaurului de la Pietroasa (🖼 1305) [bg. kloka].

CLOȚĂ (pl. -țe) sf. Olten. Băn. = CLOȘCĂ 1 ¶ 2 [srb. klocati].

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Mai ales în Transilv., Ban., Olt.) Cloșcă. Să stea cloțele pe ouă și să scoată pui. ȘEZ. XII 168.

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Reg.) Cloșcă.- Comp. sb. klocati.

clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).

clóță, V. cloșcă.

CLOȚĂ, cloțe, s. f. (Var.) Cloață. (cf. cloață)

CLOȚĂ, Dobre (AO XV 66); Cloțeștii fam. (ib. 65), < subst. cloț.

CLOȚA s. art. v. pleiadele.

CLOȚĂ s. v. cloșcă.

cloța s. art. v. PLEIADELE.

cloță s. v. CLOȘCĂ.