2 intrări

6 definiții

cloroformáre sf [At: DA ms / Pl: ~mắri / E: cloroforma] (Înv) Cloroformizare.

cloroformá vt [At: EMINESCU, N. 77 / Pzi: ~méz / E: cloroform] (Înv) A cloroformiza.

CLOROFORMÁ, cloroformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A cloroformiza. Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adine. EMINESCU, N. 77.

CLOROFORMÁ, cloroformez, vb. I. Tranz. (Rar) A cloroformiza. – Fr. chloroformer.

CLOROFORMÁ vb. I. tr. (Rar) A cloroformiza. [< fr. chloroformer].

*cloroforméz și -mizéz v. tr. (d. cloroform; fr. chloroformer și -miser). Med. Adorm cu cloroform.

Intrare: cloroforma
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cloroforma cloroformare cloroformat cloroformând singular plural
cloroformea cloroformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cloroformez (să) cloroformez cloroformam cloroformai cloroformasem
a II-a (tu) cloroformezi (să) cloroformezi cloroformai cloroformași cloroformaseși
a III-a (el, ea) cloroformea (să) cloroformeze cloroforma cloroformă cloroformase
plural I (noi) cloroformăm (să) cloroformăm cloroformam cloroformarăm cloroformaserăm, cloroformasem*
a II-a (voi) cloroformați (să) cloroformați cloroformați cloroformarăți cloroformaserăți, cloroformaseți*
a III-a (ei, ele) cloroformea (să) cloroformeze cloroformau cloroforma cloroformaseră
Intrare: cloroformare
cloroformare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloroformare cloroformarea
plural cloroformări cloroformările
genitiv-dativ singular cloroformări cloroformării
plural cloroformări cloroformărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)