2 intrări
10 definiții
clorizáre sf [At: LTR / Pl: ~zắri / E: fr chlorisation] Clorinare.
CLORIZÁRE s. f. Procedeu de dezinfectare a apei prin tratarea ei cu clor. – După fr. chlorisation.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORIZÁRE s. f. Dezinfectare a apei prin tratarea ei cu clor. – După fr. chlorisation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
clorizáre s. f., g.-d. art. clorizắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clorizáre s. f., g.-d. art. clorizării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLORIZÁRE s. (MED.) clorinare. (~ apei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLORIZÁRE s.f. (Med.) Operație de sterilizare (a apei) cu clor; clorinare. [După fr. chlorisation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLORIZÁRE s. f. dezinfecție a apei cu clor; clorinare. (după fr. chlorisation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CLORIZÁ ~éz tranz. (apă potabilă) A trata cu clor în vederea dezinfectării. /Din clor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
CLORIZARE s. (MED.) clorinare. (~ apei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clorizare | clorizarea |
| plural | clorizări | clorizările | |
| genitiv-dativ | singular | clorizări | clorizării |
| plural | clorizări | clorizărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) cloriza | clorizare | clorizat | clorizând | singular | plural | ||
| clorizează | clorizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | clorizez | (să) clorizez | clorizam | clorizai | clorizasem | |
| a II-a (tu) | clorizezi | (să) clorizezi | clorizai | clorizași | clorizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | clorizează | (să) clorizeze | cloriza | cloriză | clorizase | ||
| plural | I (noi) | clorizăm | (să) clorizăm | clorizam | clorizarăm | clorizaserăm, clorizasem* | |
| a II-a (voi) | clorizați | (să) clorizați | clorizați | clorizarăți | clorizaserăți, clorizaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | clorizează | (să) clorizeze | clorizau | clorizară | clorizaseră | ||
clorizare
- 1. Procedeu de dezinfectare a apei prin tratarea ei cu clor.surse: DEX '09 MDA2 DN sinonime: clorinare
etimologie:
- după limba franceză chlorisation.surse: DEX '09 MDA2 DN