9 definiții pentru clorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clorit sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chlorite] Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde.

CLORÍT, cloriți, s. m. Mineral de culoare verde, constituit din silicat natural hidratat de magneziu și fier, aluminiu, nichel, crom. – Din fr. chlorite.

CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.

CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [< fr. chlorite].

CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. (< fr. chlorite)

*clorít n., pl. e, și m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c’o bază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clorít s. m., pl. cloríți

clorít s. m., pl. cloríți


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLORÍTE (< fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.

Intrare: clorit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorit
  • cloritul
  • cloritu‑
plural
  • cloriți
  • cloriții
genitiv-dativ singular
  • clorit
  • cloritului
plural
  • cloriți
  • cloriților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clorit
  • cloritul
  • cloritu‑
plural
  • clorite
  • cloritele
genitiv-dativ singular
  • clorit
  • cloritului
plural
  • clorite
  • cloritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)