11 definiții pentru cloric

clóric am [At: LTR / Pl: ~ici / E: fr chlorique] (Îs) Acid ~ Acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant.

CLÓRIC adj. (În sintagma) Acid cloric = acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant. – Din fr. chlorique.

CLÓRIC adj. (În sintagma) Acid cloric = acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant. – Din fr. chlorique.

CLÓRIC adj. m. (În expr.) Acid cloric = acid al clorului, care nu se găsește în stare liberă și care intră în compoziția cloraților.

CLÓRIC adj.m. Acid cloric = acid oxigenat al clorului. [< fr. chlorique].

CLÓRIC adj. acid ~ = acid oxigenat al clorului, oxidant foarte puternic. (< fr. chlorique)

CLÓRIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid oxigenat al clorului. /<fr. chlorique

cloric a. acid cloric, combinarea clorului cu oxigenul.

*clóric, -ă adj. (d. clor). Chim. Acid cloric, rezultat din combinațiunea cloruluĭ cu oxigenu.

Intrare: cloric
cloric adjectiv
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloric cloricul
plural
genitiv-dativ singular cloric cloricului
plural
vocativ singular
plural