5 definiții pentru cloremie

cloremíe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr chlorémie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (concentrația clorului în sânge) Si: cloruremie (1-3).

CLOREMÍE s.f. (Med.) Concentrație a clorului în sânge; cloruremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorémie].

CLOREMÍE s. f. concentrație a clorului în sânge. (< fr. chlorémie)

clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industria chimică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLOR-, v. CLORO-.~antie (v. -antie), s. f., proces de transformare a unor elemente vegetale în frunze verzi asimilatoare; ~emie (v. -emie), s. f., concentrație a clorului în sînge; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburarea vederii în care obiectele privite apar colorate în verde; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a clorurilor în urină.

Intrare: cloremie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloremie cloremia
plural
genitiv-dativ singular cloremii cloremiei
plural
vocativ singular
plural