7 definiții pentru clopoți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clopoțí vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) ~otí / Pzi: ~țésc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.

clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă

clopoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțeáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).

Intrare: clopoți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clopoți
  • clopoțire
  • clopoțit
  • clopoțitu‑
  • clopoțind
  • clopoțindu‑
singular plural
  • clopoțește
  • clopoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clopoțesc
(să)
  • clopoțesc
  • clopoțeam
  • clopoții
  • clopoțisem
a II-a (tu)
  • clopoțești
(să)
  • clopoțești
  • clopoțeai
  • clopoțiși
  • clopoțiseși
a III-a (el, ea)
  • clopoțește
(să)
  • clopoțească
  • clopoțea
  • clopoți
  • clopoțise
plural I (noi)
  • clopoțim
(să)
  • clopoțim
  • clopoțeam
  • clopoțirăm
  • clopoțiserăm
  • clopoțisem
a II-a (voi)
  • clopoțiți
(să)
  • clopoțiți
  • clopoțeați
  • clopoțirăți
  • clopoțiserăți
  • clopoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • clopoțesc
(să)
  • clopoțească
  • clopoțeau
  • clopoți
  • clopoțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clopoți

  • 1. rar A trage clopotul; a suna din clopoțel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26.
      surse: DLRLC
    • În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • clopot
    surse: DEX '09 DEX '98