3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloncăire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cloncăi] 1-4 Cloncănit (1-4).

cloncăí vi [At: ȚICHINDEAL, F. 73/7 / Pzi: clóncăi, ~ésc, 3 ~e / E: clonc + -ăi] A cloncăni.

cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi.

CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi.

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂÍ vb. IV v. cloncăni.

CLONCĂNÍ, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăí (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloncăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște/clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 să cloncăiáscă/să clóncăie

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă

cloncăí vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște / clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăiáscă / clóncăie

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cloncăí, cloncăiesc, (cloncăni), vb. intranz. – (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc (onomatopee) + suf. -ăi (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

Intrare: cloncăire
cloncăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloncăire
  • cloncăirea
plural
  • cloncăiri
  • cloncăirile
genitiv-dativ singular
  • cloncăiri
  • cloncăirii
plural
  • cloncăiri
  • cloncăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cloncăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăie
(să)
  • cloncăie
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăie
(să)
  • cloncăie
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
Intrare: cloncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăne
(să)
  • cloncăne
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăne
(să)
  • cloncăne
  • cloncăneau
  • cloncăni
  • cloncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncănește
(să)
  • cloncănească
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncănesc
(să)
  • cloncănească
  • cloncăneau
  • cloncăni
  • cloncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloncăi

etimologie:

  • Clonc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09

cloncăni cloncăi

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cloncăi 3 exemple
    exemple
    • Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92.
      surse: DLRLC
    • Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clonc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09