2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÓNĂ, clone, s. f. (Biol.) Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic. [Var.: clon s. n.] – Din engl. clone.

clónă sf [At: DEX2 / V: (rar) clon sn / Pl: ~ne / E: fr eg clone] 1 Individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2 Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule.

CLÓNĂ f. Generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă. /<fr. clone

CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din engl. clone.

clona vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: clonă] (Gen) A obține numeroase celule vii identice plecând de la o singură celulă.

CLON s. n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un singur organism, pe cale asexuată. – Din engl. clone.

CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din clon.

CLON s.n. (Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var. clonă s.f. / < fr. clone, cf. gr. klon – vlăstar].

CLON s. n. / s. m. (biol.) ansamblu de celule sau organisme (bacterii, virusuri, plante) cu structură ereditară identică, care provin dintr-un ascendent unic. (< engl., fr. clone)

CLONÁ vb. tr. a izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru generații. (< engl. clone)

clon s. m., s. n. (biol.) Ansamblu de indivizi genetic asemănători care provin dintr-un individ unic, reprodus pe cale asexuată ◊ „Savanții elvețieni au izbutit să realizeze «cloni» (exemplare absolut identice) de mamifere, mai precis de șoareci.” Sc. 8 II 81 p. 5. ◊ „[...] în colaborare cu stațiunea de la Craiova, s-au identificat și multiplicat circa 20 de clone (descendenți) de salcâmi cu înflorire precoce sau tardivă [...]” R.l. 4 II 84 p. 2; v. și Ev.z. 15 III 97 p. 5 (din engl. clone; cf. fr., it. clone; PR sec. XX, OA, DMN 1970; DN3)

cloná vb. I (biol.) A realiza, prin reproducție asexuată, exemplare genetic asemănătoare (aici sens figurat) ◊ „Biografia mea [...] clonează întreaga concepție comunistă despre structura societății.” R.l. internaț. 7 IX 94 p. 1 (din engl. clone; BD 1970)

CLON ~e n. Totalitate a organismelor identice multiplicate pe cale asexuată din aceeași celulă sau din același grup de celule. /<fr. clone

A CLONÁ ~éz tranz. (indivizi, organisme) A izola din clon pentru a deveni cap de serie pentru noi generații. /Din clon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*clónă s. f., g.-d. art. clónei; pl. clóne

*cloná (a ~) vb., ind. prez. 3 cloneáză

arată toate definițiile

Intrare: clonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clo
  • clona
plural
  • clone
  • clonele
genitiv-dativ singular
  • clone
  • clonei
plural
  • clone
  • clonelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clon
  • clonul
  • clonu‑
plural
  • clone
  • clonele
genitiv-dativ singular
  • clon
  • clonului
plural
  • clone
  • clonelor
vocativ singular
plural
Intrare: clona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clona
  • clonare
  • clonat
  • clonatu‑
  • clonând
  • clonându‑
singular plural
  • clonea
  • clonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clonez
(să)
  • clonez
  • clonam
  • clonai
  • clonasem
a II-a (tu)
  • clonezi
(să)
  • clonezi
  • clonai
  • clonași
  • clonaseși
a III-a (el, ea)
  • clonea
(să)
  • cloneze
  • clona
  • clonă
  • clonase
plural I (noi)
  • clonăm
(să)
  • clonăm
  • clonam
  • clonarăm
  • clonaserăm
  • clonasem
a II-a (voi)
  • clonați
(să)
  • clonați
  • clonați
  • clonarăți
  • clonaserăți
  • clonaseți
a III-a (ei, ele)
  • clonea
(să)
  • cloneze
  • clonau
  • clona
  • clonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clon clonă

  • 1. biologie Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

clona

  • 1. biologie A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: