2 intrări

20 de definiții

clónă sf [At: DEX2 / V: (rar) clon sn / Pl: ~ne / E: fr eg clone] 1 Individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2 Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule.

CLÓNĂ, clone, s. f. (Biol.) Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic. [Var.: clon s. n.] – Din engl. clone.

*clónă s. f., g.-d. art. clónei; pl. clóne

CLÓNĂ f. Generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă. /<fr. clone

cloná vt [At: DEX2 / Pzi: ~néz / E: clonă] (Gen) A obține numeroase celule vii identice plecând de la o singură celulă.

CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din engl. clone.

CLON s. n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un singur organism, pe cale asexuată. – Din engl. clone.

CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din clon.

*cloná (a ~) vb., ind. prez. 3 cloneáză

cloná vb., ind. prez. 1 sg. clonéz, 3 sg. și pl. cloneáză

CLON s.n. (Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var. clonă s.f. / < fr. clone, cf. gr. klon – vlăstar].

CLON s. n. / s. m. (biol.) ansamblu de celule sau organisme (bacterii, virusuri, plante) cu structură ereditară identică, care provin dintr-un ascendent unic. (< engl., fr. clone)

CLONÁ vb. tr. a izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru generații. (< engl. clone)

CLON ~e n. Totalitate a organismelor identice multiplicate pe cale asexuată din aceeași celulă sau din același grup de celule. /<fr. clone

A CLONÁ ~éz tranz. (indivizi, organisme) A izola din clon pentru a deveni cap de serie pentru noi generații. /Din clon


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clon s.m., s.n. (biol.) Ansamblu de indivizi genetic asemănători care provin dintr-un individ unic, reprodus pe cale asexuată ◊ „Savanții elvețieni au izbutit să realizeze «cloni» (exemplare absolut identice) de mamifere, mai precis de șoareci.” Sc. 8 II 81 p. 5. ◊ „[...] în colaborare cu stațiunea de la Craiova, s-au identificat și multiplicat circa 20 de clone (descendenți) de salcâmi cu înflorire precoce sau tardivă [...]” R.l. 4 II 84 p. 2; v. și Ev.z. 15 III 97 p. 5 (din engl. clone; cf. fr., it. clone; PR sec. XX, OA, DMN 1970; DN3)

cloná vb. I (biol.) A realiza, prin reproducție asexuată, exemplare genetic asemănătoare (aici sens figurat) ◊ „Biografia mea [...] clonează întreaga concepție comunistă despre structura societății.” R.l. internaț. 7 IX 94 p. 1 (din engl. clone; BD 1970)

Intrare: clonă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clo clona
plural clone clonele
genitiv-dativ singular clone clonei
plural clone clonelor
vocativ singular
plural
clon
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clon clonul
plural
genitiv-dativ singular clon clonului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: clona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clona clonare clonat clonând singular plural
clonea clonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clonez (să) clonez clonam clonai clonasem
a II-a (tu) clonezi (să) clonezi clonai clonași clonaseși
a III-a (el, ea) clonea (să) cloneze clona clonă clonase
plural I (noi) clonăm (să) clonăm clonam clonarăm clonaserăm, clonasem*
a II-a (voi) clonați (să) clonați clonați clonarăți clonaserăți, clonaseți*
a III-a (ei, ele) clonea (să) cloneze clonau clona clonaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)