2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

CLOȚAN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.

CLOȚAN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.

cloțan1 sn [At: BARCIANU / V: ~onț~ / Pl: ~e / E: cf colț] 1-2 (Vârf sau colț de) stâncă.

CLOȚAN sm. Trans. Băn. Olten. 🐒 Șobolan (Mus decumanus): erau șoareci și ~i grozăvenie, mulți cîtă frunză și iarbă (RET.).

CLOȚAN, cloțani, s. m. (Mai ales în Transilv., Ban., Olt.) Șobolan, guzgan.

CLOȚAN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an.

cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].

cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].

cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan.

clonțan sm vz cloțan

CLONȚAN = CLOȚAN.

Ortografice DOOM

cloțan (stâncă) s. n., pl. cloțane

cloțan (înv.) s. n., pl. cloțane

cloțan s. n., pl. cloțane

Sinonime

CLOȚAN s. v. guzgan, șobolan.

cloțan s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.

Intrare: cloțan (s.m.)
cloțan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloțan
  • cloțanul
  • cloțanu‑
plural
  • cloțani
  • cloțanii
genitiv-dativ singular
  • cloțan
  • cloțanului
plural
  • cloțani
  • cloțanilor
vocativ singular
plural
Intrare: cloțan (s.n.)
cloțan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloțan
  • cloțanul
  • cloțanu‑
plural
  • cloțane
  • cloțanele
genitiv-dativ singular
  • cloțan
  • cloțanului
plural
  • cloțane
  • cloțanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloțan, cloțanisubstantiv masculin

etimologie:
  • *cloț (din limba sârbă klocati) + -an. DLRM

cloțan, cloțanesubstantiv neutru

etimologie:
  • cf. colț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.