2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloțán1 sn [At: BARCIANU / V: ~onț~ / Pl: ~e / E: cf colț] 1-2 (Vârf sau colț de) stâncă.

CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.

CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.

CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Mai ales în Transilv., Ban., Olt.) Șobolan, guzgan.

CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an.

cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].

cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].

cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloțán (înv.) s. n., pl. cloțáne

cloțán s. n., pl. cloțáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOȚÁN s. v. guzgan, șobolan.

cloțan s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.

Intrare: cloțan (s.m.)
cloțan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloțan
  • cloțanul
  • cloțanu‑
plural
  • cloțani
  • cloțanii
genitiv-dativ singular
  • cloțan
  • cloțanului
plural
  • cloțani
  • cloțanilor
vocativ singular
plural
Intrare: cloțan (s.n.)
cloțan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloțan
  • cloțanul
  • cloțanu‑
plural
  • cloțane
  • cloțanele
genitiv-dativ singular
  • cloțan
  • cloțanului
plural
  • cloțane
  • cloțanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloțan (s.m.)

etimologie:

  • *cloț (din limba sârbă klocati) + sufix -an.
    surse: DLRM

cloțan (s.n.)

etimologie:

  • cf. colț
    surse: DEX '98 DEX '09