7 definiții pentru clips


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clips sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: ger Klips] 1 Obiect de podoabă (mai ales cercel) care se prinde cu un fel de clamă sau cu un ac cu arc. 2 Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință.

CLIPS, clipsuri, s. n. 1. Obiect de podoabă (agrafă, broșă, cercel) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. – Din germ. Klips.

CLIPS, clipsuri, s. n. 1. Obiect de podoabă (agrafă, broșă, cercel) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. – Din germ. Klips.

CLIPS s.n. 1. Agrafă, broșă sau cercel care se prinde cu un fel de clapă sau ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor. [Pl. -suri. / < germ. Klips].

CLIPS s. n. 1. agrafă, broșă sau cercel care se prinde cu un fel de clapă sau ac cu arc. 2. piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor. (< germ. Klips)

CLIPS ~uri n. 1) Obiect de podoabă care se prinde de urechi cu un fel de clapă. 2) Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. /<germ. Klips


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clips s. n., pl. clípsuri

Intrare: clips
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clips
  • clipsul
  • clipsu‑
plural
  • clipsuri
  • clipsurile
genitiv-dativ singular
  • clips
  • clipsului
plural
  • clipsuri
  • clipsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)