8 definiții pentru clips

clips sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: ger Klips] 1 Obiect de podoabă (mai ales cercel) care se prinde cu un fel de clamă sau cu un ac cu arc. 2 Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință.

CLIPS, clipsuri, s. n. 1. Obiect de podoabă (agrafă, broșă, cercel) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. – Din germ. Klips.

CLIPS, clipsuri, s. n. 1. Obiect de podoabă (agrafă, broșă, cercel) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. – Din germ. Klips.

clips s. n., pl. clípsuri

CLIPS s.n. 1. Agrafă, broșă sau cercel care se prinde cu un fel de clapă sau ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor. [Pl. -suri. / < germ. Klips].

CLIPS s. n. 1. agrafă, broșă sau cercel care se prinde cu un fel de clapă sau ac cu arc. 2. piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor. (< germ. Klips)

CLIPS ~uri n. 1) Obiect de podoabă care se prinde de urechi cu un fel de clapă. 2) Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. /<germ. Klips

Intrare: clips
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clips
  • clipsul
  • clipsu‑
plural
  • clipsuri
  • clipsurile
genitiv-dativ singular
  • clips
  • clipsului
plural
  • clipsuri
  • clipsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)