9 definiții pentru clinchet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.

CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.

clinchét sn [At: ALECSANDRI, P. III, 10 / V: ~cắt, ~ngắt / Pl: ~e / E: clinc + -et] 1 Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi Si: clincăială (1). 2 Zgomot produs de ciocnirea unor obiecte de metal (sau de sticlă) Si: clincăială (2).

CLÍNCHET, clinchete, s. n. Zgomotul produs de clopoței sau de zurgălăi. Rîsul Frusinicăi se auzi apoi un timp, clar și cristalin, ca un clinchet de zurgălăi în necontenită rostogolire. MIHALE, O. 169. Un clinchet lung de clopoței îi zuruia în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. III. 158. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. ALECSANDRI, P. A. 112. Fig. În stradă, urcă-n stoluri aurii Un cîntec drag, un clinchet de copii. FRUNZĂ, în POEZ. N. 231. 2. Zgomot produs prin vibrarea sau lovirea unui obiect de metal sau de sticlă. S-auzeau numai clinchetele bidoanelor, gamelelor și lopeților. CAMILAR, N. I 46. I-am auzit... mișcările piciorului de lemn cu clinchetul cataramelor. SAHIA, N. 60.

CLÍNCHET ~e n. Sunet caracteristic produs de zurgălăi sau de ciocnirea unor obiecte de sticlă. /Din clinc + suf. ~et

clinchet n. sunet de clopot sau de arme: în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi AL. [V. clăncăit].

*clínchet n., pl. e (cuv. fabricat de Al. după fr. cliquetis). Barb. Zornăit, zornăĭală: clinchete de zurgălăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clínchet (clínchete), s. n. – Sunet produs de clopoței. Creație expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter.Der. clincheta, vb. (a suna), formație modernă, care nu apare încă în dicționare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s. n. (zornăit), formație de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanț).

Intrare: clinchet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clinchet
  • clinchetul
  • clinchetu‑
plural
  • clinchete
  • clinchetele
genitiv-dativ singular
  • clinchet
  • clinchetului
plural
  • clinchete
  • clinchetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clinchet

  • 1. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Rîsul Frusinicăi se auzi apoi un timp, clar și cristalin, ca un clinchet de zurgălăi în necontenită rostogolire. MIHALE, O. 169.
      surse: DLRLC
    • Un clinchet lung de clopoței îi zuruia în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. III. 158.
      surse: DLRLC
    • Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • figurat În stradă, urcă-n stoluri aurii Un cîntec drag, un clinchet de copii. FRUNZĂ, în POEZ. N. 231.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-auzeau numai clinchetele bidoanelor, gamelelor și lopeților. CAMILAR, N. I 46.
        surse: DLRLC
      • I-am auzit... mișcările piciorului de lemn cu clinchetul cataramelor. SAHIA, N. 60.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Clinc + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09