2 intrări

4 definiții

clicuí vi [At: BIBLIA (1688), 3372 / Pzi: ~ésc / E: clic1] (Înv) 1 A striga. 2 A râde.

CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688). Etimologie: clic + suf. -ui. Vezi și clic.

clicuí, clicuiésc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie).

clicuĭésc v. intr. (d. clic 1 saŭ vsl. klikati, kliknonti). Vechĭ. Strig, chiuĭ.

Intrare: clicui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clicui clicuire clicuit clicuind singular plural
clicuiește clicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clicuiesc (să) clicuiesc clicuiam clicuii clicuisem
a II-a (tu) clicuiești (să) clicuiești clicuiai clicuiși clicuiseși
a III-a (el, ea) clicuiește (să) clicuiască clicuia clicui clicuise
plural I (noi) clicuim (să) clicuim clicuiam clicuirăm clicuiserăm, clicuisem*
a II-a (voi) clicuiți (să) clicuiți clicuiați clicuirăți clicuiserăți, clicuiseți*
a III-a (ei, ele) clicuiesc (să) clicuiască clicuiau clicui clicuiseră
Intrare: clicuire
clicuire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clicuire clicuirea
plural clicuiri clicuirile
genitiv-dativ singular clicuiri clicuirii
plural clicuiri clicuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)